- procura
- PROCURÁ, procúr, vb. I. tranz. 1. A face rost de ceva, a obţine ceva. 2. A produce, a provoca, a pricinui. – Din fr. procurer, lat. procurare.Trimis de oprocopiuc, 19.04.2004. Sursa: DEX '98PROCURÁ vb. 1. v. cumpăra. 2. a achiziţiona, a furniza, a livra, (înv.) a teslimarisi, a teslimatisi. (A procura cuiva o marfă.) 3. a obţine. (Am procura cu greu biletele.) 4. a agonisi, a dobândi, (prin Transilv.) a însăma. (A procura ceva cu trudă.) 5. v. da. 6. v. ros-tui.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeprocurá vb., ind. prez. 1 sg. procúr, 3 sg. şi pl. procúrăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA PROCURÁ procúr tranz. 1) A obţine prin cumpărare; a achiziţiona. 2) A face să se producă; a pricinui; a cauza. Lectura îmi procură plăcere. /<fr. procurer, lat. procurareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPROCURÁ vb. I. tr. 1. A achiziţiona, a face rost de ceva. 2. A produce, a pricinui. [P.i. procúr. / < fr. procurer].Trimis de LauraGellner, 16.02.2007. Sursa: DNPROCURÁ vb. tr. 1. a face rost de ceva; a achiziţiona. 2. a produce, a pricinui. (< fr. procurer, lat. procurare)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.