- proclitic
- PROCLÍTIC, -Ă, proclitici, -ce, adj. (gram.; despre cuvinte) Care nu are accent propriu şi este aşezat înaintea altui cuvânt cu care face corp fonetic comun. – Din fr. proclitique.Trimis de oprocopiuc, 18.04.2004. Sursa: DEX '98Proclitic ≠ encliticTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimePROCLÍTIC adj. (gram.) (ieşit din uz) prepozitiv. (Articol proclitic.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeproclític adj. m. (sil. -cli-), pl. proclítici; f. sg. proclítică, pl. proclíticeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPROCLÍTI//C procliticcă (procliticci, procliticce) gram. (despre elemente de limbă) Care este lipsit de accent propriu, fiind legat de cuvântul următor cu care face corp fonetic comun. /<fr. proclitiqueTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPROCLÍTIC, -Ă adj. (Despre cuvinte) Care se leagă de cuvântul următor şi nu are accent propriu. [< fr. proclitique, cf. gr. proklitikos].Trimis de LauraGellner, 16.02.2007. Sursa: DNPROCLÍTIC, -Ă adj. (despre cuvinte; articole nehotărâte, posesive şi prefixe) aşezat înaintea altui cuvânt, neavând accent propriu. (< fr. proclitique)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.