proclamativ

PROCLAMATÍV, -Ă, proclamativi, -e, adj. (Rar) Care proclamă ceva. – Proclama + suf. -(a)tiv.

Trimis de oprocopiuc, 18.04.2004. Sursa: DEX '98



proclamatív adj. m., pl. proclamatívi; f. sg. proclamatívă, pl. proclamatíve

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



PROCLAMATÍV, -Ă adj. Cu caracter de proclamare, proclamator. [cf. it. proclamativo].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



PROCLAMATÍV, -Ă adj. care proclamă ceva. (< proclama + -tiv)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN