procidenţă

PROCIDÉNŢĂ, procidenţe, s.f. (anat.) Coborâre sau deplasare din locul său a unui organ sau a unei părţi mobile dintr-un organ. – Din fr. procidence.

Trimis de oprocopiuc, 18.04.2004. Sursa: DEX '98



procidénţă s. f., g.-d. art. procidénţei; pl. procidénţe

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



PROCIDÉNŢĂ s.f. (med.) Coborâre sau prolabare a unui organ sau a unei părţi dintr-un organ. v. prolaps. [< fr. procidence, cf. lat. procidere – a cădea].

Trimis de LauraGellner, 18.04.2008. Sursa: DN



PROCIDÉNŢĂ s. f. (med.) ieşire spre exterior a unui organ sau a unei părţi dintr-un organ. (< fr. procidence)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN