- procedură
- PROCEDÚRĂ, proceduri, s.f. 1. Totalitatea actelor şi a formelor îndeplinite în cadrul activităţii desfăşurate de un organ de jurisdicţie, de executare sau de alt organ de stat. 2. (livr.) Procedeu (1). 3. Ramură a dreptului care are ca obiect studiul procedurii (1). 4. (Mai ales la pl.) Tratament special efectuat în unităţi sanitare pentru tratarea diverselor boli. – Din fr. procédure.Trimis de romac, 13.09.2007. Sursa: DEX '98PROCEDÚRĂ s. 1. (jur.) practică. (procedură judiciară, într-un proces.) 2. (jur.) procedură graţioasă = procedură necontencioasă; procedură neconten-cioasă v. procedură graţioasă. 3. v. formalitate. 4. v. mod.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeprocedúră s. f., g.-d. art. procedúrii; pl. procedúriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPROCEDÚR//Ă procedurăi f. 1) Ansamblu de reguli de organizare a administraţiei, folosite în vederea atingerii unui anumit rezultat. 2) Serie de formalităţi care trebuie executate într-un proces. 3) Ramură a dreptului care determină sau studiază regulile de organizare a proceselor juridice. 4) v. PROCEDEU. 5) Măsură curativă prescrisă de medic. /<fr. procédureTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPROCEDÚRĂ s.f. 1. Formă legală de a face o acţiune, de a apăra pe cineva, de a judeca etc.; formele după care se realizează justiţia; actele făcute într-o instanţă judecătorească. 2. Ramură a dreptului care studiază procedura (1). [< fr. procédure, cf. it. procedura].Trimis de LauraGellner, 04.08.2005. Sursa: DNPROCEDÚRĂ s. f. 1. manieră de a proceda juridic; serie de formalităţi după care se realizează justiţia; actele într-o instanţă judecătorească. 2. ramură a dreptului care studiază procedura (1). 3. metodă în medicină, psihologie, sociometrie etc. 4. (inform.) metodă de rezolvare a unei probleme, defalcată în etape succesive; funcţie executată de un subprogram, parte din sintaxa limbajelor evoluate. (< fr. procédure, lat. procedura)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.