pristănire

pristănire
pristăníre, pristăníri, s.f. 1. (înv.) cauză pentru a cărei apărare se duce o luptă susţinută. 2. (reg.; în formele: pristimire şi pristinire) îngăduinţă, permisiune.
Trimis de blaurb, 30.10.2006. Sursa: DAR

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”