pristol

PRISTÓL, pristoluri, s.n. Masă din mijlocul altarului unei biserici, pe care se ţin obiectele necesare oficierii liturghiei; p. gener. altar. [var.: (înv. şi reg.) prestól, prastól s.n.] – Din sl. prĕstolŭ.

Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



PRISTÓL s. v. altar.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



pristól s. n., pl. pristóluri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



PRISTÓL pristoluri n. bis. Masă din mijlocul altarului pe care se ţin obiectele necesare slujbei. /<sl. prĕstolu

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



pristól (pristóluri), s.n. – Altar, masă din altar. – var. prestol, înv. preastol. sl. prĕstolŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 41; Cihac, II, 294), cf. bg., rus. prestol, sb. prjestol.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER