- pripăşire
- PRIPĂŞÍRE, pripăşiri, s.f. Acţiunea de a se pripăşi şi rezultatul ei. – v. pripăşi.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98PRIPĂŞÍRE s. aciuare, oploşire. (pripăşire cuiva într-un loc.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimepripăşíre s. f., pl. pripăşíriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic
Dicționar Român. 2013.