pripoi

pripói¹, pripoáie, s.n. (reg.) ospăţ oferit de părinţii mirelui după cununie (şi la care mesenii oferă daruri mirilor).

Trimis de blaurb, 28.10.2008. Sursa: DAR



pripói², pripoáie, s.n. (înv.) metal care serveşte la lipit sau la sudat.

Trimis de blaurb, 28.10.2008. Sursa: DAR



pripói (-oáie), s.n. – Lipitură, metal pentru sudură. sb., rus. pripoj (Tiktin). sec. XVII, înv. – Der. pripoi, vb. (a lipi), din sb. pripojiti.

Trimis de blaurb, 14.09.2008. Sursa: DER