- prior
- PRÍOR2, -Ă, priori, -e, s.m. şi f. Conducător al unei mănăstiri catolice. [pr.: pri-or] – Din lat. prior, germ. Prior.Trimis de ana_zecheru, 09.04.2004. Sursa: DEX '98PRÍOR1, priori, adj. (pop.; despre miei) Născut primăvara foarte timpuriu. [pr.: pri-or] – et. nec.Trimis de ana_zecheru, 14.04.2004. Sursa: DEX '98priór (despre miei) adj. m., pl. prióriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficpriór (titlu în magistratură, în ierarhia clericală) s. m.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPRIÓR1 priori adj. pop. (despre miei) Care este fătat primăvara devreme. /<ngr. próorosTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPRIÓR2 prioră (priori, priore) m. şi f. Conducător al unei mănăstiri catolice. /<lat. prior, germ. PriorTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPRÍOR1 s.m. (ist.) Titlul unui înalt magistrat în vechile oraşe-republici italiene (Florenţa, Roma etc.). // adj.invar. (Rar) Cel dintâi (în timp sau la rând). [pron. pri-or. / < it. priore, lat. prior].Trimis de LauraGellner, 04.08.2005. Sursa: DNPRÍOR2 s.m. Superior al unei mănăstiri catolice. [acc. şi priór. / < fr. prieur, cf. lat. prior].Trimis de LauraGellner, 04.08.2005. Sursa: DNpriór1, prióri, s.m. (reg.) prigoare, albinărel, ploier.Trimis de blaurb, 27.10.2006. Sursa: DARPRÍOR1 I. s. m. titlul unui înalt magistrat în vechile oraşe-republici italiene (Florenţa, Roma etc.). II. adj. inv. cel dintâi. (< it. priore, lat. prior)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNPRÍOR2, -Ă s. m. f. superior al unei mănăstiri sau congregaţii de călugări catolici. (< lat. prior, germ. Prior)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.