- primogenitură
- PRIMOGENITÚRĂ s.f. Întâietate, prioritate pe care o are (în unele ţări) cel dintâi născut dintre mai mulţi fraţi în dobândirea anumitor drepturi; primogenit. – Din fr. primogéniture.Trimis de ana_zecheru, 14.04.2004. Sursa: DEX '98primogenitúră s. f., g.-d. art. primogenitúriiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPRIMOGENITÚR//Ă primogeniturăi f. Privilegiu (în unele ţări) în obţinerea unor drepturi de care se bucură într-o familie primul dintre fraţi. /<fr. primogénitureTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPRIMOGENITÚRĂ s.f. Prioritatea pe care o are cel dintâi născut dintre fraţi (mai ales în familiile nobile şi domnitoare). [< fr. primogéniture, cf. lat. primogenitus < primus – întâi, gignere – a naşte].Trimis de LauraGellner, 16.02.2007. Sursa: DNPRIMOGENITÚRĂ s. f. prioritate pe care o are cel dintâi născut între fraţi (în familiile nobile şi domnitoare). (< fr. primogéniture)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.