- pricire
- PRICÍRE, priciri, s.f. (înv. şi reg.) Faptul de a se prici2; ceartă, sfadă. – v. prici2.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98PRICÍRE s. v. animozitate, ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discor-die, discuţie, disensiune, dispută, di-vergenţă, gâlceavă, învrăjbire, litigiu, neînţelegere, vrajbă, zâzanie.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimepricíre s. f., g.-d. art. pricírii; pl. pricíriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic
Dicționar Român. 2013.