pricepător

pricepătór, pricepătoáre, adj. (înv.) 1. (despre oameni) care are pricepere, care pricepe şi pătrunde cu mintea; priceput. 2. (despre oameni) care posedă cunoştinţe temeinice într-un domeniu, care îşi cunoaşte bine meseria; competent, iscusit, îndemânatic, abil.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DAR