prezbiteriu

PREZBITÉRIU, prezbiterii, s.n. Locuinţa unui preot paroh (catolic). – Din lat. presbyterium.

Trimis de oprocopiuc, 13.04.2004. Sursa: DEX '98



prezbitériu s. n. [-riu pron. -riu], art. prezbitériul; pl. prezbitérii, art. prezbitériile (sil. -ri-i-)

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



PREZBITÉRIU s.n. 1. Partea bisericii dintre altar şi naos. 2. Casă parohială. 3. Consiliu eparhial în biserica ortodoxă. [pron. -riu. / cf. fr. presbytère, lat.bis. presbyterium].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



PREZBITÉRIU s. n. 1. sfatul prezbiterilor. 2. casă parohială (catolică). (< lat. presbyterium)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN