prevarica

prevarica
PREVARICÁ, prevarichez, vb. I. intranz. (livr.) A contraveni prin rea-credinţă, abuz, fraudă de la îndatoririle şi obligaţiile de serviciu. – Din fr. prévariquer.
Trimis de oprocopiuc, 13.04.2004. Sursa: DEX '98

prevaricá vb., ind. prez. 1 sg. prevarichéz, 3 sg. şi pl. prevaricheáză
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A PREVARI//CÁ prevaricachéz intranz. A comite prevaricaţiuni. /<fr. prevariguer
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

PREVARICÁ vb, I. intr. (Rar) A se sustrage de la îndatoririle sale, de la datorie. [< lat. praevaricari, fr. prévariquer].
Trimis de LauraGellner, 13.02.2007. Sursa: DN

PREVARICÁ vb. intr. a comite o prevaricaţiune (< fr. prévariquer, lat. praevaricari)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • prevaricador — ► adjetivo/ sustantivo 1 Que prevarica. 2 Que incita a una o más personas a faltar a sus obligaciones laborales o religiosas. * * * prevaricador, a adj. y n. Der. Que prevarica. * * * prevaricador, ra. (Del lat. praevaricātor, ōris). adj. Que… …   Enciclopedia Universal

  • prevaricatore — pre·va·ri·ca·tó·re agg., s.m. CO agg., che prevarica: azione prevaricatrice | s.m., chi prevarica, commette prevaricazione: è sempre stato un prevaricatore Sinonimi: prepotente. {{line}} {{/line}} DATA: fine XIII sec. ETIMO: dal lat.… …   Dizionario italiano

  • prevaricante — pre·va·ri·càn·te p.pres., agg. 1. p.pres. → prevaricare 2a. agg. BU che prevarica 2b. agg. BU che induce a compiere un atto di prevaricazione 3. agg. BU estens., eccessivo e smodato: esaltazione prevaricante …   Dizionario italiano

  • prevaricatore — {{hw}}{{prevaricatore}}{{/hw}}s. m.  (f. trice ) ; anche agg. (raro) Chi (o Che) prevarica …   Enciclopedia di italiano

  • prevaricare — [dal lat. tardo praevaricare, class. praevaricari mancare al proprio dovere , der. di varicare allargare le gambe , col pref. prae pre ] (io prevàrico, tu prevàrichi, ecc.). ■ v. intr. (aus. avere ) [fare abuso del proprio potere per conseguire… …   Enciclopedia Italiana

  • franqueiro — adj. 1.  [Brasil] Diz se de uma certa raça de bois corpulentos. 2.  [Tabuísmo] Indivíduo cuja mulher prevarica …   Dicionário da Língua Portuguesa

  • prevaricador — |ô| adj. s. m. Que ou aquele que prevarica.   ‣ Etimologia: latim praevaricator, oris …   Dicionário da Língua Portuguesa

  • prevaricar — {{#}}{{LM P31597}}{{〓}} {{ConjP31597}}{{\}}CONJUGACIÓN{{/}} {{[}}prevaricar{{]}} ‹pre·va·ri·car› {{《}}▍ v.{{》}} {{♂}}Referido a un funcionario público,{{♀}} cometer un delito que consiste en el incumplimiento de sus obligaciones específicas o en… …   Diccionario de uso del español actual con sinónimos y antónimos

  • prevaricador — prevaricador, ra (Del lat. praevaricātor, ōris). 1. adj. Que prevarica. U. t. c. s.) 2. Que pervierte e incita a alguien a faltar a las obligaciones de su oficio o religión. U. t. c. s.) …   Diccionario de la lengua española

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”