- pretură
- PRETÚRĂ, preturi, s.f. (În vechea organizare administrativ-teritorială a României) Instituţie în care îşi exercita funcţia un pretor (3); serviciul pretorului; local unde funcţiona acest serviciu. – Din lat. praetura, fr. préture.Trimis de oprocopiuc, 13.04.2004. Sursa: DEX '98pretúră s. f., g.-d. art. pretúrii; pl. pretúriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPRETÚR//Ă preturăi f. 1) Instituţie condusă de un pretor. 2) Sediul acestei instituţii. /<lat. praeturaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPRETÚRĂ s.f. 1. (ist.; la romani) Demnitatea şi funcţia de pretor. 2. (În trecut) Serviciul pretorului (3); local unde funcţiona acest serviciu. [< lat. praetura, cf. fr. préture].Trimis de LauraGellner, 13.02.2007. Sursa: DNPRETÚRĂ s. f. 1. (la romani) demnitatea, funcţia de pretor. 2. (în trecut) serviciul, funcţia pretorului (3); local unde îşi exercita funcţia. (< lat. praetura, fr. préture)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.