autoinducţie

AUTOINDÚCŢIE s.f. (fiz.) Inducţie electromagnetică proprie; selfinducţie. [Pr: a-u-] – Din fr. auto-induction.

Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



AUTOINDÚCŢIE s. (fiz.) autoinductanţă, selfinducţie, (rar) selfinductanţă.

Trimis de siveco, 02.04.2005. Sursa: Sinonime



autoindúcţie s. f. (sil. a-u-) → inducţie

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar ortografic



AUTOINDÚCŢI//E autoinducţiei f. Inducţie electromagnetică proprie. /<fr. autoinduction

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



AUTOINDÚCŢIE s.f. Selfinducţie. [gen. -iei. / < fr. auto-induction].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



AUTOINDÚCŢIE s. f. producere a unei forţe electromotoare într-un circuit datorită câmpului magnetic al curentului electric variabil care trece prin însuşi circuitul indus; selfinducţie. (< fr. auto-induction)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN