predicativitate

PREDICATIVITÁTE s.f. (gram.) Însuşire a unui cuvânt de a putea avea funcţie de predicat (1). – Predicativ + suf. -itate.

Trimis de oprocopiuc, 08.04.2004. Sursa: DEX '98



predicativitáte s. f., g.-d. art. predicativităţii

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



PREDICATIVITÁTE f. lingv. Caracter predicativ. /pedicativ + suf. predicativitateitate

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



PREDICATIVITÁTE s.f. (Liv.) Caracter predicativ. [< predicativ + -itate, după rus. predikativnosti].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



PREDICATIVITÁTE s. f. însuşire a unui cuvânt de a avea funcţie de predicat. (< predicativ + -itate)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN