precuvânta

PRECUVÂNTÁ, precuvântez, vb. I. tranz. (înv.) A scrie, a face o precuvântare. – Pre¹- + cuvânta.

Trimis de oprocopiuc, 08.04.2004. Sursa: DEX '98



precuvântá vb., ind. prez. 1 sg. precuvântéz, 3 sg. şi pl. precuvânteáză

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



precuvântá, precuvântéz, vb. I (înv.) 1. a scrie, a face o precuvântare (v.), o prefaţă; a prefaţa. 2. (despre discursuri) a ţine un discurs.

Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DAR