- autogeneză
- AUTOGENÉZĂ s.f. Teorie care absolutizează acţiunea factorilor ereditari în dezvoltarea individului şi neagă rolul mediului. [pr.: a-u-] – Din fr. autogénèse.Trimis de ana_zecheru, 26.11.2002. Sursa: DEX '98autogenéză s. f. (sil. a-u-), g.-d. art. autogenézeiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficAUTOGENÉZĂ s.f. (biol.) Teorie, susţinută de naturalistul german Haeckel, care rezolvă unilateral problema dezvoltării în natura vie, absolutizând acţiunea factorilor interni ereditari şi negând cu totul acţiunea mediului ambiant. [< fr. autogénèse, cf. gr. autogenesis < gr. autos – însuşi, genesis – naştere].Trimis de LauraGellner, 16.11.2004. Sursa: DNAUTOGENÉZĂ s. f. 1. capacitate a unui organism vegetal de a se reproduce prin polenul propriu. 2. teorie potrivit căreia din materia organică poate lua naştere, în mod spontan, un organism viu evoluat; generaţie spontanee. 3. concepţie în biologie care rezolvă unilateral problema dezvoltării în natura vie, absolutizând acţiunea factorilor interni ereditari şi negând cu totul acţiunea mediului. (< fr. autogenèse)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.