autofrânare

AUTOFRÂNÁRE, autofrânări, s.f. Împiedicare a mişcării unui mecanism din cauza frecării cu suprafeţele de contact. [pr.: a-u-] – Auto¹- + frânare.

Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



autofrânáre s. f. (sil. a-u-to-frâ-) → frânare

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar ortografic



AUTOFRÂNÁRE s.f. Împiedicare a mişcării în sens invers celui dorit a anumitor elemente ale unor mecanisme, folosind frecarea dintre suprafeţele care vin în contact. [< auto¹- + frânare, după fr. autofreinage].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



autofrânáre (a-u-to-frâ-) s.f., g-d. art. autofrânắrii; pl. autofrânắri

Trimis de monsieur_bold, 31.10.2006. Sursa: DOOM



AUTOFRÂNÁRE s. f. împiedicare a mişcării în sens invers celui dorit a anumitor elemente ale unor mecanisme, prin frecarea dintre suprafeţele care vin în contact. (după fr. autofreinage)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN