preaiubitor

preaiubitór, preaiubitoáre, adj. (înv.) 1. (persoană) care iubeşte foarte mult, care manifestă multă afecţiune. 2. (substantivat) persoană care comite un adulter, care trăieşte în mare desfrâu.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DAR