- pravilă
- PRÁVILĂ, pravile, s.f. (înv.) 1. Lege (sau corp de legi), dispoziţie, regulament, hotărâre (cu caracter civil sau bisericesc). ♢ loc. adv. După pravilă = conform legii, legal; just, drept. Peste pravilă = (pe) nedrept, ilegal. ♢ expr. A pune (sau a rândui) pravilă = a stabili o regulă. ♦ Lege naturală, lege a firii; p. ext. destin. ♦ Carte care conţine astfel de legi. ♢ Pravilă împărătească = corp de legi şi de dispoziţii juridice întocmit iniţial pe vremea împăratului Iustinian. 2. Normă după care se produce sau se alcătuieşte ceva; regulă. 3. Regulă de comportare. ♦ Obicei, tradiţie, datină. [pl. şi: pravili] – Din sl. pravilo.Trimis de oprocopiuc, 05.04.2004. Sursa: DEX '98PRÁVILĂ s. v. cod, datină, dispoziţie, fel, hotărâre, lege, normă, obicei, ordin, poruncă, precept, principiu, regulă, rânduială, tradiţie, uz, uzanţă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeprávilă s. f., g.-d. art. právilei; pl. právileTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPRÁVIL//Ă pravilăe f. înv. 1) Regulă imperativă adoptată de organul legislativ al unei ţări şi apărată de stat; lege. 2) Carte care conţine astfel de reguli. 3) rar Normă tradiţională a unei colectivităţi, legată de un ceremonial şi transmisă din generaţie în generaţie; datină; obicei; rânduială. /<sl. praviloTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.