- pragmatism
- PRAGMATÍSM s.n. Curent filozofic idealist care, negând adevărul obiectiv, proclamă drept unic criteriu al adevărului numai ceea ce este util şi avantajos din punct de vedere practic. – fr. pragmatisme.Trimis de deka_u, 05.08.2004. Sursa: DLRMPRAGMATÍSM s.n. Curent filozofic care proclamă drept unic criteriu al adevărului ceea ce este util şi avantajos din punct de vedere practic. ♦ p. gener. Atitudine a celui care se adaptează la orice situaţie, care ia în consideraţie (numai) eficacitatea, utilitatea practică. – Din fr. pragmatisme.Trimis de oprocopiuc, 05.04.2004. Sursa: DEX '98pragmatísm s. n.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPRAGMATÍSM n. 1) Curent filozofic care susţine că utilitatea practică este unicul criteriu al adevărului. 2) Atitudine a unei persoane pragmatice. /<fr. pragmatismeTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPRAGMATÍSM s.n. Curent filozofic de factură idealist-subiectivistă, răspândit mai ales în S.U.a., care neagă adevărul obiectiv proclamând drept unic criteriu al adevărului numai ceea ce este util şi avantajos. [cf. fr. pragmatisme].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNPRAGMATÍSM s. n. curent în filozofia contemporană, care, indentificând obiectul cunoaşterii cu procesul cunoaşterii, consideră noţiunile, ideile, teoriile etc. exclusiv din punctul de vedere al eficacităţii lor practice. ♢ (p. ext.) atitudine, concepţie etc. care are în vedere (numai) eficacitatea, utilitatea practică. (< fr. pragmatisme, engl. pragmatism)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.