- autofecundare
- AUTOFECUNDÁRE, autofecundări, s.f. (La unele plante şi specii inferioare de animale) Fecundare rezultată în urma unirii a două elemente sexuale provenite de la unul şi acelaşi individ. [pr.: a-u-] – Auto1- + fecundare (după fr. autofécondation).Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98AUTOFECUNDÁRE s. (biol.) autofecundaţie, autogamie. (autofecundare este frecventă la plante.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeautofecundáre s. f. (sil. a-u-) → fecundareTrimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar ortograficAUTOFECUND//ÁRE autofecundareări f. Fecundare prin sine însăşi care are loc la unele vieţuitoare inferioare. /auto- + fecundareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXAUTOFECUNDÁRE s.f. Acţiunea de fecundare prin sine însuşi, care are loc la unele vieţuitoare inferioare. [cf. fr. autofécondation].Trimis de LauraGellner, 29.01.2006. Sursa: DNAUTOFECUNDÁRE s. f. fuziune a doi gameţi de sex diferit, generaţi de acelaşi individ; autofecundaţie. (după fr. autofécondation)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.