poşidic

POŞIDÍC, (1) poşidicuri, s.n., (2) poşidici, s.m. (reg.) 1. s.n. (Colectiv) Mulţime, droaie, gloată de copii; p. ext. mulţime de animale mici. 2. s.m. (fam.) Epitet dat tinerilor, copiilor sau oamenilor mici de statură. [var.: poşândíc, poşodíc s.n., s.m.] – cf. magh. p o s a d é k .

Trimis de oprocopiuc, 04.04.2004. Sursa: DEX '98



poşidíc (persoană mică de statură) s. m., pl. poşidíci

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



poşidíc (mulţime de copii, de animale mici) s. n., pl. poşidícuri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



poşidíc (poşidícuri), s.n. – 1. Plevuşcă, peşte mic. – 2. Droaie de copii, copilăret. – 3. Făt, mormoloc. – var. poji(r)dic, pojo(r)dic, poşirdic, poşildic, poşindic, boşandic. Creaţie expresivă, unde poş- exprimă ideea de "forfot", cf. foş-. Legătura cu mag. fosedék (Drăganu, Dacor., III, 716), mag. posodék (Scriban) pare să explice prin acelaşi scop expresiv. cf. poşircă, s.f. (apă chioară), care pare să aparţină aceleiaşi familii (după Cihac, II, 280, din sl. požesti "a arde", ipoteză improbabilă, care se explică parţial prin silinţa exagerată că din acest cuvînt autorul ar face alcoolul de proastă calitate; în realitate se zice şi pentru supe şi băuturi nealcoolice).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER