- poş
- POŞ, poşuri, s.n. Poştie1. – et. nec.Trimis de oprocopiuc, 04.04.2004. Sursa: DEX '98POŞ s. v. poştă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimepoş s. n., pl. póşuriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPOŞ s.n. Cornet din pânză densă prevăzut la un cap cu şpriţ de metal, folosit în bucătărie pentru turnarea unor compoziţii. [< fr. poche].Trimis de LauraGellner, 28.07.2005. Sursa: DNpoş1, póşuri, s.n. (înv. şi reg.) 1. turban uşor de mătase neagră, brodată cu fir. 2. basma, tulpan; broboadă; şal.Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DARpoş2, póşuri, s.n. (reg.) 1. alică mijlocie sau mare, folosită la vânătoare; bucăţică de fier folosită în loc de alică. 2. (în forma: poş) glonţ de vânătoare; cartuş.Trimis de blaurb, 16.10.2006. Sursa: DARPOŞ s. n. cornet din pânză densă, prevăzut la un cap cu şpriţ de metal, în bucătărie pentru turnarea unor compoziţii. (< fr. poche)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNpoş (póşuri), s.n. – Plantă. Origine necunoscută. După Scriban, din part. lui a pune. Cuvînt folosit numai o dată, de Barac (1838).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.