- potricală
- POTRICÁLĂ, potricale, s.f. (înv. şi reg.) Unealtă de oţel cu vârful ascuţit cu care se fac găuri la curele, la opinci, în urechile oilor etc.; preducea. ♦ Gaură făcută cu această unealtă. – Din rus. protykalo.Trimis de oprocopiuc, 17.11.2008. Sursa: DEX '98POTRICÁLĂ s. 1. (tehn.) preducea, (reg.) patron. (Cu potricală se fac găuri la urechile oilor.) 2. preducea, (reg.) puşcătură. (Semnul numit potricală făcut cu preduceaua la urechile oilor.)Trimis de siveco, 17.11.2008. Sursa: Sinonimepotricálă s. f. (sil. -tri-), g.-d. art. potricálei; pl. potricáleTrimis de siveco, 17.11.2008. Sursa: Dicţionar ortograficPOTRICÁL//Ă potricalăe f. pop. 1) Instrument de metal, ascuţit la vârf, folosit pentru a face găuri la curele sau în urechile vitelor (drept semn). 2) Gaură făcută cu un astfel de instrument. /<rus. protykaloTrimis de siveco, 17.11.2008. Sursa: NODEXpotricálă2, potricále, s.f. (reg.) fotografie.Trimis de blaurb, 17.11.2008. Sursa: DARpotricálă (-ắli), s.f. – Priboi, sulă. sl. protykati "a găuri" (Cihac, II, 282; Tiktin), cf. slov. pretikalo, rus. protykalo. – Der. potricăli, vb. (a găuri).Trimis de blaurb, 17.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.