potinteu

potintéu, potintéie, s.n. şi adv. (reg.) 1. lemn scurt, fix, care depărtează cormana de coarnele plugului. 2. lemn care sprijină alt lemn; proptea. 3. obstacol, piedică. 4. (adv.) drept, nemişcat, neclintit; dârz.

Trimis de blaurb, 18.10.2006. Sursa: DAR