potestativ

potestativ
potestatív adj. m., pl. potestatívi; f. sg. potestatívă, pl. potestatíve
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

POTESTATÍV, -Ă adj. După cum doreşte una dintre părţile contractante. [< fr. potestatif].
Trimis de LauraGellner, 28.07.2005. Sursa: DN

POTESTATÍV, -Ă adj. (jur.) care depinde de una dintre părţile contractante. (< fr. potestatif)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • Potestativ — (v. lat.), was herbeizuführen in der freien Willkür u. Macht einer Person ruht; daher Potestativbedingung, im Gegensatz der Conditio casualis, s. Bedingung S. 477 …   Pierer's Universal-Lexikon

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”