- potentat
- POTENTÁT, potentaţi, s.m. Suveran sau şef de stat atotputernic, care îşi exercită puterea în mod despotic şi arbitrar; autocrat, despot; p. ext. om puternic, influent (datorită poziţiei sale politice ori sociale). – Din fr. potentat, lat. potentatus.Trimis de oprocopiuc, 04.04.2004. Sursa: DEX '98POTENTÁT s. autocrat.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimepotentát s. m., pl. potentáţiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPOTENTÁ//T potentatţi m. 1) Conducător absolut al unei ţări care îşi exercită puterea în mod arbitrar; despot; tiran; dictator. 2) fig. Persoană care deţine o putere excesivă. /<fr. potentat, lat. potentatusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPOTENTÁT s.m. Şef de stat care îşi exercită puterea în mod despotic şi arbitrar; autocrat; (p. ext.) om puternic, cu influenţă. [< fr. potentat, cf. lat. potentatus].Trimis de LauraGellner, 11.02.2007. Sursa: DNPOTENTÁT s. m. şef de stat care îşi exercită puterea în mod despotic şi arbitrar; autocrat. ♢ (p. ext.) om puternic, influent. (< fr. potentat, lat. potentatus)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.