- postum
- POSTÚM, -Ă, postumi, -e, adj. 1. (Despre opere literare, ştiinţifice etc.) Publicat după moartea autorului. ♦ (Substantivat, f.) Postumele lui Eminescu. 2. (Despre aprecieri, distincţii etc.) Care se acordă, se atribuie sau se recunoaşte cuiva după moarte. 3. (jur.; despre copii) Născut după moartea tatălui. – Din fr. posthume, lat. posthumus.Trimis de oprocopiuc, 01.04.2005. Sursa: DEX '98Postum ≠ antumTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonimepostúm adj. m., pl. postúmi; f. sg. postúmă, pl. postúmeTrimis de siveco, 01.04.2005. Sursa: Dicţionar ortograficPOSTÚM postumă (postumi, postume) 1) (despre opere literare, ştiinţifice etc.) Care a fost publicat după moartea autorului; publicat după moartea autorului. 2) (despre distincţii) Care se conferă după moarte; acordat după moarte. 3) jur. (despre copii) Care a apărut pe lume după moartea tatei; născut după moartea tatei. /<fr. posthume, lat. postumusTrimis de siveco, 07.11.2006. Sursa: NODEXPOSTÚM, -Ă adj. 1. Descoperit, dat publicităţii după moartea autorului. 2. Întâmplat după moartea cuiva. 3. (Despre un copil) Născut după moartea tatălui. [< lat. postumus].Trimis de LauraGellner, 11.02.2007. Sursa: DNPOSTÚM, -Ă adj. 1. (şi s. f.) descoperit, publicat după moartea autorului. ♢ (p. ext.) întâmplat după moartea cuiva. 2. (despre copii) născut după moartea tatălui. (< fr. posthume, lat. posthumus)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.