- posterior
- POSTERIÓR, -OÁRĂ, posteriori, -oare, adj. 1. Care vine, urmează sau se petrece după cineva sau ceva; ulterior. ♦ (Adverbial) Mai târziu. 2. Care se află sau este aşezat în partea dindărăt, de dinapoi. ♦ (Despre sunete, în special despre vocale) Al cărui punct de articulaţie este situat în partea de dinapoi a cavităţii bucale. [pr.: -ri-or] – Din fr. postérieur, lat. posterior.Trimis de oprocopiuc, 04.04.2004. Sursa: DEX '98Posterior ≠ antecedent, anterior, precedent, premergătorTrimis de siveco, 06.10.2008. Sursa: AntonimePOSTERIÓR adj. 1. dinapoi, dindărăt. (În partea posterioroară a căruţei.) 2. v. dorsal. 3. v. ulterior.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimePOSTERIÓR s. v. dos, fund, popou, şezut.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeposteriór adj. m. (sil. -ri-or), pl. posterióri; f. sg. posterioáră (sil. -ri-oa-), pl. posterioáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPOSTERI//ÓR posterioroáră (posterioróri, posterioroáre) 1) şi adverbial Care se va petrece mai târziu; care va urma mai târziu; ulterior. Acţiune posterioroară. 2) Care se află în spate; din spate; de dinapoi. 3) (despre sunete vocale) Care se articulează în partea de dinapoi a cavităţii bucale. [Sil. -ri-or] /<fr. postérieur, lat. posteriorTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPOSTERIÓR, -OÁRĂ adj. 1. Care urmează, care este după ceva (în ordinea scurgerii timpului); ulterior. 2. Aflat în partea dinapoi; dorsal. ♦ (Despre vocale) Care se articulează în partea dinapoi a cavităţii bucale. [pron. -ri-or. / cf. fr. postérieur, lat. posterior].Trimis de LauraGellner, 11.02.2007. Sursa: DNPOSTERIÓR, -OÁRĂ adj. 1. după cineva sau ceva. ♢ (adv.) mai târziu; ulterior. 2. aflat în partea dinapoi; dorsal. ♢ (despre vocale) care se articulează în partea de dinapoi a cavităţii bucale. (< fr. postérieur, lat. posterior)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.