- posleţi
- posleţí, pers. 3 sg. posleţéşte, vb. IV refl. (reg.; despre rachiu) a deveni apătos, a se face apătos (mai ales la sfârşitul distilării).Trimis de blaurb, 20.08.2008. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.
Dicționar Român. 2013.
poslede — posléde s.f. (înv.; în loc adj.) de poslede = obişnuit, de rând. Trimis de blaurb, 28.10.2008. Sursa: DAR posléde adv. – În expresia înv. de poslede: oboşnuit, de rînd. sl. poslĕdĭ pe urmă (Tiktin). – Der. posledui, vb. (a confrunta, a verifica … Dicționar Român