- pom
- POM, pomi, s.m. Nume generic pentru orice arbore sălbatic sau cultivat care produce fructe comestibile; p. gener. copac, arbore. ♢ Pom de iarnă (sau de Crăciun) = brad (sau alt conifer) împodobit cu daruri şi ornamente, cu prilejul Crăciunului şi al Anului nou. Pomul mortului = copăcel (mai ales brad) sau ramură împodobită cu fructe, cu covrigi, cu zaharicale etc., care se poartă înaintea cortegiului mortuar (la morţii necăsătoriţi) până la cimitir şi se înfige pe mormânt după ce s-au dat de pomană fructele, zaharicalele etc. de pe el. ♢ expr. (fam.) A fi în pom = a se afla într-o situaţie dificilă, precară (din punct de vedere material). – lat. pomus.Trimis de oprocopiuc, 30.03.2004. Sursa: DEX '98POM s. (bot.) arbore, copac, (înv. şi pop.) lemn. (Un pom falnic.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimePOM s. v. prun, sirinderică.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimePOMUL-ÚRSULUI s. v. scoruş.Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: Sinonimeplóşniţă de pom s. f. + prep. + s. m.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficpom s. m., pl. pomiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPOM pomi m. 1) Arbore cu fructe comestibile. ♢ pom de Anul Nou (sau de iarnă) brad împodobit cu jucării şi daruri cu prilejul Anului Nou. 2) (în ritualul de înmormântare la creştini) Creangă a unui astfel de arbore, împodobită cu dulciuri, fructe (uneori şi haine), purtată înaintea unei procesiuni mortuare, apoi dată de pomană. /<lat. pomusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXpom (pómi), s.m. – 1. Arbore fructifer. – 2. Brad de Crăciun. – 3. Creangă care la înmormîntările tradiţionale reprezintă arborele-vieţii şi trecerea pe lumea cealaltă. – Mr., megl. pom. lat. pōmus (Puşcariu 1349; Candrea-Dens., 1419; REW 6645), cf. poamă. – Der. pomet (var. pomăt, mr. pomet), s.n. (cantitate de fructe; livadă), care poate reprezenta direct lat. pōmētum (Puşcariu 1350; Candrea-Dens., 1420; REW 6642), cf. it. pometo; împomat, adj. (plantat); pomuşel, s.m. (muşchi, Bryum argenteum); pomărit, s.n. (arboricultură). Der. neol. pomicultor, s.m., din fr. pomiculteur; pomicultură, s.f. (arboricultură); pomolog, s.m. (arboricultor); pomologie, s.f. (arboricultură).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.