polomeac

polomeác, poloméce, s.n. (înv. şi reg.) căldare de aramă cositorită, de 10-12 litri, în care se păstrează apa de băut; găleată.

Trimis de blaurb, 10.10.2006. Sursa: DAR



polomeác (poloméce), s.n. – Butoi, poloboc. – var. polomeacă, polomiţă, poloveac. sb. polovnjak (Candrea). În Olt.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER