- politeist
- POLITEÍST, -Ă, politeişti, -ste, s.m. şi f., adj. 1. s.m. şi f. Adept al politeismului. 2. adj. Care aparţine politeismului, privitor la politeism. – Din fr. polythéiste.Trimis de oprocopiuc, 30.03.2004. Sursa: DEX '98POLITEÍST adj., s. v. păgân.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimepoliteíst s. m., adj. m., pl. politeíşti; f. sg. politeístă, pl. politeísteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPOLITEÍ//ST1 politeiststă (politeistşti politeistste) Care ţine de politeism; propriu politeismului. /<fr. polythéisteTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPOLITEÍ//ST2 politeiststă (politeistşti, politeistste) m. şi f. Adept al politeismului. /<fr. polythéisteTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPOLITEÍST. -Ă adj. Referitor la politeism, propriu politeismului. [cf. fr. polythéiste].Trimis de LauraGellner, 08.02.2007. Sursa: DNPOLITÉIST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al politeismului. (< fr. polythéiste)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.