- polistiren
- POLISTIRÉN, polistireni, s.m. Material plastic solid, incolor sau slab gălbui, transparent, foarte rezistent din punct de vedere chimic şi electric, care se întrebuinţează în electrotehnică, în industria cablurilor şi la fabricarea multor obiecte de larg consum. – Din fr. polystyrène, engl. polystyrene, rus. polistiren.Trimis de oprocopiuc, 30.03.2004. Sursa: DEX '98POLISTIRÉN s. (chim.) polistirol.Trimis de siveco, 20.03.2007. Sursa: Sinonimepolistirén s. m. (sil. mf. -sti-), pl. polistiréniTrimis de siveco, 25.06.2007. Sursa: Dicţionar ortograficPOLISTIRÉN polistireni m. Compus organic sub formă de substanţă solidă, incoloră sau gălbuie, obţinut prin polimerizarea stirenului şi întrebuinţat la fabricarea obiectelor de larg consum. /<fr. polystyrene, engl. polystyreneTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPOLISTIRÉN s.n. Masă plastică obţinută prin polimerizarea stirenului. [< fr. polystyrène].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNPOLISTIRÉN s. n. masă plastică solidă, rezistentă, obţinută prin polimerizarea stirenului. (< fr. polystyrène, engl. polystyrene)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.