polimetrie

POLIMETRÍE s.f. Suprapunere de măsuri care evoluează simultan în muzica scrisă pentru două sau mai multe voci şi care se caracterizează prin faptul că timpii tari, iniţiali, ai măsurilor nu coincid întotdeauna. – Din it. polimetria.

Trimis de ana_zecheru, 31.03.2004. Sursa: DEX '98



polimetríe s. f. (sil. -tri-), art. polimetría, g.-d. polimetríi, art. polimetríei

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



POLIMETRÍE f. 1) Fenomen de prezenţă într-o operă poetică a mai multor metri prozodici. 2) Proces de îmbinare concomitentă a mai multor feluri de măsuri într-o compoziţie muzicală. /<it. polimetria

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



POLIMETRÍE s.f. Combinarea simultană a două sau a mai multor feluri de măsuri în muzica scrisă pentru două sau mai multe voci. [gen. -iei. / < it. polimetria, cf. gr. polys – mult, metron – măsură].

Trimis de LauraGellner, 07.02.2007. Sursa: DN



POLIMETRÍE s. f. suprapunere a două sau a mai multor măsuri diferite în poezie sau muzică. (< it. polimetria)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN