- poligonometrie
- POLIGONOMETRÍE s.f. Ridicare topografică prin utilizarea unor reţele de poligoane închise, pe care se sprijină ridicările de detaliu pentru planimetria unei porţiuni mici de teren; poligonaţie. – Din fr. polygonométrie.Trimis de ana_zecheru, 31.03.2004. Sursa: DEX '98poligonometríe s. f. (sil. -tri-), art. poligonometría, g.-d. poligonometríi, art. poligonometríeiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPOLIGONOMETRÍE f. 1) Compartiment al geometriei care se ocupă cu studiul poligoanelor. 2) Tehnică de ridicare topografică cu ajutorul unei reţele de poligoane. /<fr. polygonométrieTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPOLIGONOMETRÍE s.f. 1. Capitol al geometriei aplicate care se ocupă cu studiul poligoanelor. 2. Tehnică de ridicare topografică, folosind reţele de poligoane închise. [gen. -iei. / < fr. polygonométrie].Trimis de LauraGellner, 07.02.2007. Sursa: DNPOLIGONOMETRÍE s. f. 1. capitol al geometriei aplicate care se ocupă cu studiul poligoanelor. 2. tehnică de ridicare topografică, prin reţele de poligoane închise; poligonaţie. (< fr. polygonométrie)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.