polieleu

POLIELÉU, polieleuri, s.n. Cântare bisericească ortodoxă intercalată în slujba utreniei la anumite sărbători. [pr.: -li-e-] – Din sl. polielei.

Trimis de cata, 08.04.2004. Sursa: DEX '98



polieléu s. n. (sil. -li-e-), art. polieléul; pl. poliéleie/poliéleuri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



polieléu, polieléie, s.n. (înv.) candelabru.

Trimis de blaurb, 09.10.2006. Sursa: DAR



polieléu (polieléie), s.n. – Nume special dat psalmilor 134 şi 135. – var. polileu. Mgr. πολυέλεος "foarte milostiv".

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER



polieléu (polieléie), s.n. – Candelabru. ngr. πολυέλαιος.

Trimis de blaurb, 27.03.2009. Sursa: DER