policromie

POLICROMÍE, policromii, s.f. 1. Procedeu de îmbinare a mai multor culori, folosit în pictură. ♦ Caracter policrom al unei lucrări de artă. ♦ Însuşirea de a fi policrom. 2. Procedeu tipografic pentru imprimarea imaginilor în culori. ♦ (Rar) Lucrare tipografică executată în mai mult de patru culori. – Din fr. polychromie.

Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX '98



policromíe s. f. (sil. -cro-), art. policromía, g.-d. art. policromíei; pl. policromíi

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



POLICROMÍ//E policromiei f. 1) Caracter policrom. 2) (în pictură şi în poligrafie) Procedeu de executare policromă a unei lucrări. [G.-D. policromiei] /<fr. polychromie

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



POLICROMÍE s.f. Procedeu de îmbinare a mai multor culori, folosit în pictură. ♦ Procedeu de imprimare a gravurilor în culori; tipar în mai multe culori. [gen. -iei. / cf. fr. polychromie].

Trimis de LauraGellner, 07.02.2007. Sursa: DN



POLICROMÍE s. f. 1. calitatea de a fi policrom; policromatism. 2. procedeu de pictură, de decoraţie picturală, de imprimare etc. în mai multe culori. ♢ lucrare tipografică executată prin acest procedeu. (< fr. polychromie)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN