poleac

POLEÁC, -Ă, poleaci, -ce, s.m. şi f., adj. (înv. şi reg.) Polonez. – Din pol. polak, ucr., rus., scr. poljak.

Trimis de oprocopiuc, 29.03.2004. Sursa: DEX '98



POLEÁC s., adj. v. polon, polonez.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



poleác s. m., adj. m., pl. poléci; f. sg. poleácă, g.-d. art. polécei, pl. poléce

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



poleác, -ă, poléci, -ce, adj., s.m. şi f. (înv. şi reg.) 1. polon, polonez, leşesc. 2. (s.f.) limba poloneză. 3. (s.m şi f.) persoană de origine polonez, polon. 4. (s.f.; în forma: polacă) dans de origine poloneză; polcă. 5. (s.m. şi f.; reg.) persoană care are un defect la vorbire. 6. (s.m. şi f.) persoană scoasă din evidenţa militară; reformat.

Trimis de blaurb, 09.10.2006. Sursa: DAR



poleác (poléci), s.m. – Polonez. sl. poljakŭ, cf. sb., cr., slov., rus. poljak. înv., modern. polon, adj. (polonez) din lat. polonus, sec. XIV, şi polonez, s.m. – Der. polcă, s.f. (Mold., jachetă, pieptar), din pol. polka "poloneză", cf. rut. poljka "haină lungă" (Tiktin); polcuţă, s.f. (Mold., vestă); polecesc, adj. (înv., polon); poloşe (var. poluşe), s.f. (oaie de rasă polonă). – cf. leah.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER