polarimetru

POLARIMÉTRU, polarimetre, s.n. Instrument optic pentru măsurarea unghiului cu care o substanţă optic activă roteşte planul de polarizare al unei radiaţii. – Din fr. polarimètre.

Trimis de oprocopiuc, 29.03.2004. Sursa: DEX '98



polarimétru s. n. (sil. -tru), art. polarimétrul; pl. polarimétre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



POLARIMÉTR//U polarimetrue n. fiz. Aparat pentru măsurarea gradului de polarizare a luminii. /<fr. polarimetre

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



POLARIMÉTRU s.n. Instrument pentru măsurarea polarizării şi pentru a constata dacă un corp este activ la lumina polarizată. [< fr. polarimètre].

Trimis de LauraGellner, 05.02.2007. Sursa: DN



POLARIMÉTRU s. n. instrument folosit în polarimentrie. (< fr. polarimètre)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN