- pojijie
- POJÍJIE, pojijii, s.f. (reg.) 1. Totalitatea bunurilor dintr-o gospodărie; situaţia celui avut; avere. 2. Familie, neam. – cf. ucr. p o ž y v a, rus. p o ž i v a.Trimis de oprocopiuc, 29.03.2004. Sursa: DEX '98POJÍJIE s. v. bagaj, familie, neam, viţă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimepojíjie s. f. (sil. -ji-e), art. pojíjia (sil. -ji-a), g.-d. art. pojíjiei; pl. pojíjii, art. pojíjiile (sil. -ji-i-)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPOJÍJI//E pojijiei f. 1) reg. Avut al unei gospodării. 2) Persoană care se află în legătură de sânge sau prin alianţă cu altă persoană; membru al aceleiaşi familii; neam; rudă. [G.-D. pojijiei] /cf. ucr. požyvu, rus. poživaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXpojíjie (pojíjii), s.f. – Lucruri, catrafuse. Rut., rus. poživa "cîştig" (Cihac, II, 273). În Mold. cf. pojivăi, vb. (a se folosi de), din rus. poživatĭsja "a se folosi" (Tiktin), sec. XVII înv.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.