- poiană
- POIÁNĂ, poieni, s.f. Suprafaţă de teren în interiorul unei păduri, lipsită de copaci şi acoperită cu iarbă şi cu flori; luminiş. [pr.: po-ia-. – pl. şi: poiene] – Din sl. poljana.Trimis de ana_zecheru, 13.01.2009. Sursa: DEX '98POIÁNĂ s. luminiş, (pop.) colnic, zarişte, (prin Transilv.) pripor, (fig.) ochi. (O poiană de pădure.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeRUSCEA-DE-POIÁNĂ s. v. brânduşă.Trimis de siveco, 15.11.2007. Sursa: Sinonimepoiánă s. f., g.-d. art. poiénii/poiénei; pl. poiéni/poiéneTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPOIÁNĂ poiéne f. Teren fără copaci, acoperit cu iarbă şi flori, dintr-o pădure; luminiş; colnic. [G.-D. poienei; pl. şi poeni] /<sl. poljanaTrimis de siveco, 27.01.2009. Sursa: NODEXpoiánă (poiéni), s.f. – Luminiş, cîmp deschis. Megl. pul’ană. sl. poljana (Miklosich, Slaw. Elem., 38; Cihac, II, 268; Conev 40), cf. bg. polĕn, sb., slov., rus. poljana.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.