autoamăgire

AUTOAMĂGÍRE, autoamăgiri, s.f. Amăgire (intenţionată) a propriei persoane. [pr.: a-u-to-a-]- Auto¹- + amăgire.

Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



autoamăgíre s. f. (sil. a-u-) → amăgire

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar ortografic



AUTOAMĂGÍRE s.f. Acţiunea de a se autoamăgi. [< autoamăgi].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN