autoacuzare

AUTOACUZÁRE, autoacuzări, s.f. Faptul de a se autoacuza.[pr.: a-u-to-a-] – v. autoacuza.

Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



autoacuzáre s. f. (sil. a-u-to-a-), g.-d. art. autoacuzării; pl. autoacuzări

Trimis de siveco, 27.11.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



AUTOACUZÁRE s.f. Acţiunea de a se autoacuza. ♦ (med.) Formă de delir în care bolnavul se învinuieşte de fapte imaginare. [< autoacuza, cf. fr. auto-accusation].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN