plăntuţă

PLĂNTÚŢĂ, plăntuţe, s.f. Diminutiv al lui plantă¹; plantă mică, tânără. – Plantă¹ + suf. -uţă.

Trimis de oprocopiuc, 22.03.2004. Sursa: DEX '98



plăntúţă s. f., g.-d. art. plăntúţei; pl. plăntúţe

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic