- plămân
- PLĂMẤN, plămâni, s.m. Fiecare dintre cele două organe principale, cu aspect spongios, înconjurate de pleură, situate simetric în cavitatea toracică, cu ajutorul cărora se face respiraţia la om şi la vertebratele superioare; pulmon, bojoc. ♢ Plămân de oţel = aparat folosit pentru respiraţia artificială. – Din ngr. plemóni.Trimis de oprocopiuc, 22.03.2004. Sursa: DEX '98PLĂMÂN s. 1. (anat.) pulmon, (pop.) bojoc. 2. (la pl.) v. tuberculoză pulmonară.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimePLĂMÂN s. v. ficat.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeplămân s. m., pl. plămâniTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPLĂMÂN plămâni m. (la om şi la animalele vertebrate) Fiecare dintre cele două organe de respiraţie aşezate în cavitatea toracică; pulmon. /<ngr. plemóniTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXplămấn (plămấni) s.m. – Pulmon, bojog. – var. plumână, plămâi. Mr. pălmună (plimună), istr. plumăre. – lat. pulmonem (Puşcariu 1344; REW 6833), cf. it. pulmone, prov. polmo, fr. poumon. Rotacismul din istr. arată că e vorba de un cuvânt tradiţional; pentru metateza *plumonem cf. rovig (rovighez). piamon, sicil (sicilian). primuni, calabr (calabrez). premune. Mai puţin probabil der. din gr. plenmou (Diculescu, Elementele, 449 şi 475) sau din ngr. plemóni (Titkin; Candrea). Uz general. (ALR, I, 45). [art. 6476]Trimis de claudia, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.